• Fata tăcută
• O scrisoare către mama
• O poveste de iubire
• O ultimă vizită
• Dorinţa unui bolnav de leucemie
• Soarta unei familii
• O alegere îngrozitoare: credinţa ei sau faţa ei

Tatăl lui Xinyu, domnul Huang Ke, lucra pentru al zecelea Birou de Cercetere al Institutului de Cercetare în Industrie Petrochimică din Fushun. Mama ei, doamna Zhong Yunxiu, era profesoară de engleză la şcoala din oraşul Beisanjia.

În noaptea zilei de 24 aprilie 1999, după ce au aflat că poliţia din oraşul Tianjin reţinuse arbitrar practicanţi Falun Gong, domnul Huang şi doamna Zhong s-au gândit că ar trebui să ajute guvernul să înţeleagă Falun Gong, aşa că au plecat amândoi în Beijing. Între 25 aprilie 1999 şi 20 iulie 1999, cuplul a mers în Beijing de mai multe ori. Au vizitat oficiul de apeluri al guvernului central şi postul de televiziune central din China pentru a spune oamenilor adevărul despre Falun Gong. Domnul Huang le-a prezentat de asemenea materiale Falun Gong, preşedintelui şi secretarului Comitetului Partidului Comunist, la locul său de muncă.

În 21 iulie 1999, doamna Zhong şi domnul Huang au mers în Beijing să facă apel guvernului să oprească persecuţia. În ziua următoare, media dirijată de stat a început o vastă campanie de propagandă anti-Falun Gong, şi poliţia din Beijing i-a căutat în hoteluri pe practicanţii Falun Gong, arestându-i după bunul plac. Cei doi au fost arestaţi şi trimişi înapoi în oraşul natal, dar au reuşit să scape. Pentru a împiedica un nou arest, ei au trăit pe străzi, mutându-se permanent din loc în loc. La sfârşitul lui septembrie 1999, au fost amândoi arestaţi în zona Jietaisi din Beijing. Poliţia i-a escortat înapoi în oraşul Fushun cu trenul. Într-o încercare de a scăpa detenţiei ilegale, doamna Zhong a sărit din tren. A murit din cauza rănilor la vârsta de 26 de ani, când Xinyu avea mai puţin de doi ani. Lui Xinyu îi este dor de mama ei foarte mult.

După ce doamna Zhong a murit, Comisia de Politică şi Lege din oraşul Fushun şi postul local de poliţie l-au reţinut şi torturat în mod frecvent pe tatăl lui Xinyu şi l-au trimis la clase de spălare a creierului pentru că refuza să renunţe la Falun Gong. Domnul Huang a fost de asemenea concediat din postul său. Xinyu a trăit cu frica de a nu-l pierde şi pe tatăl ei.

La sfârşitul anului 2000, văzând că persecuţia se extinde în fiecare zi, domnul Huang a decis să meargă din nou în Beijing pentru a face apel la guvernul central. El a desfăcut în Piaţa Tiananmen un banner pe care scria “Falun Dafa este bună”. Poliţia l-a arestat şi l-a reţinut în oraşul Fushun. Când l-au torturat până aproape de moarte, poliţia i-a ordonat familiei să-l ia acasă.

O fotografie de nuntă a părinţilor lui Xinyu, domnul Huang Ke şi soţia sa, doamna Zhong Yunxiu

În 18 martie 2003, cineva l-a raportat poliţiei pe domnul Huang pentru că scria pe un zid “Falun Dafa este bună”. A fost condamnat la şapte ani închisoare. Domnul Huang a intrat în greva foamei pentru a protesta faţă de purtarea urâtă. Paznicii închisorii le-au ordonat atunci criminalilor să-l hrănească cu forţa. După mai mult de zece zile de tortură, domnul Huang a fost din nou în pragul morţii. Poliţia l-a eliberat pentru a evita responsabilitatea în cazul în care el murea.

La sfârşitul lui iunie 2003, poliţia de la postul de poliţie Guangming din districtul Wanghua al oraşului Fushun l-a arestat din nou pe domnul Huang şi l-a închis în primul centru de detenţie din Fushun. El a intrat în greva foamei şi a suferit hrănire forţată de mai multe ori. După zece zile de tortură, a murit în arestul poliţiei la ora 6:00 a.m. pe 3 iulie 2003.

Xinyu nu a putut accepta faptul că tatăl ei murise, şi îl aştepta mereu. Acum că părinţii ei au murit, ea trăieşte cu bunicii ei. O doare inima când vede că colegii ei de clasă au părinţi care să aibă grijă de ei. A devenit o fată foarte retrasă care rareori vorbeşte cu oamenii.

Domnul Bai Xiaojun, asistent universitar, i-a scris mamei sale în timp ce era închis în lagărul de muncă Chaoyanggou. Este ultima scrisoare pe care i-a scris-o. Şase luni mai târziu, el a fost torturat până la moarte.

Domnul Bai Xiaojun, în vârstă de 35 de ani, era asistent universitar la Universitatea Normală de Nord-Est din Provincia Jilin. El avea diplomă de master în filozofie. Mama sa şi fratele său, domnul Bai Xiaohua, erau de asemenea practicanţi. Pentru că a mers în Beijing să facă apel la guvern pentru încetarea persecuţiei împotriva Falun Gong, el a fost condamnat în iulie 2000 la un an de muncă forţată. Termenul i-a fost apoi prelungit deoarece el nu a renunţat la credinţa sa în Falun Gong.

În lagărul de muncă Chaoyanggou, la începutul lui iunie 2003, starea sa a devenit atât de gravă încât vomita orice mânca. Era atât de slăbit încât nu putea sta în picioare. Tortura prelungită şi condiţiile de trai sărace au făcut ca sănătatea să i se înrăutăţească până când a devenit prea slăbit să mai aibă grijă de el şi incapabil să mănânce. Nici măcar nu putea să bea apă. În 6 iulie 2003, gărzile şi-au dat seama că era pe moarte, şi în cele din urmă l-au trimis la Spitalul de Epidemie din oraşul Changchun, unde a fost diagnosticat cu tuberculoză. La acea vreme era prea târziu ca să fie salvat.

Chiar înainte de moartea sa, lagărul de muncă i-a ordonat familiei sale să vină să-l ia. Una din rudele domnului Bai l-a văzut chiar înainte să moară şi a fost uimită. Era atât de subnutrit încât i se puteau vedea oasele. Corpul îi era slăbit şi afectat, şi era acoperit cu răni provocate de tortură. O radiografie a arătat că unul dintre plămâni i se năruise - nici măcar nu se putea vedea în radiografie. Domnul Bai a murit înainte ca mama lui să sosească. Familia lui a încercat foarte mult să obţină dosarul lui medical. Când, în cele din urmă, au primit fişele cu diagnosticul, au citit următoarele: hepatită provocată de substanţe medicinale, edem pe tot corpul, condiţie fizică extrem de slăbită, şi răni pe tot corpul. Mai târziu, un doctor s-a adresat familiei: “Această persoană bolnavă nu ar fi murit în circumstanţe normale.”

La sfârşitul anului 2001, fratele domnului Bai Xiaojun, domnul Bai Shaohua, a fost şi el arestat pentru că a făcut apel la guvern pentru oprirea persecuţiei. El este deţinut în lagărul de muncă Tuanhe din Beijing. Ultima oară când mamei sale i s-a permis să-l viziteze, el avea un os rupt din cauza bătăilor şi o rană la cap, care era bandajat.

Un fragment din ultima scrisoare a domnului Bai Xiaojun către mama sa

Doamna Dong Cuifang era ginecolog şi pediatru la Spitalul de Sănătate a Femeilor şi Copiilor, din districtul Shunyi, Beijing. Oraşul ei natal era satul Zhang, localitatea Xing’an, oraşul Gaocheng, provincia Hebei. Logodnicul ei, domnul Shen Wenjie, de 29 ani, era un pilot important la Aeroportul Principal din Beijing. Fuseseră prieteni aproape zece ani şi îşi scriseseră sute de scrisori. Erau logodiţi de mult timp, dar din cauza persecuţiei care a început în 20 iulie 1999, nu s-au putut căsători.

Pentru că au făcut apel la guvern de multe ori pentru încetarea persecuţiei împotriva Falun Gong, au fost reţinuţi şi torturaţi de multe ori. În 2000, au fost concediaţi din posturile lor din Beijing pentru că au refuzat să înceteze să mai practice Falun Gong. După ce au părăsit Beijing, ei au mers în multe locuri pentru a spune poporului chinez adevărul despre Falun Gong şi faptele persecuţiei.

Fotografie de absolvire a lui Dong Cuifang primindu-şi diploma de master

În 26 decembrie 2001, au fost arestaţi şi reţinuţi în centrul de detenţie Shunyi din Beijing pentru că distribuiseră pliante despre persecutarea Falun Gong. Autorităţile le permiteau să se întâlnească doar o dată pe săptămână. De fiecare dată când se întâlneau, se încurajau unul pe altul să înfrângă dificultăţile şi să rămână statornici în credinţa lor. Mai târziu, nu li s-a mai permis să se întâlnească deloc. Într-o încercare de a o forţa pe doamna Dong să renunţe la Falun Gong, paznicii au supus-o la diferite metode de tortură. Când ea a intrat în greva foamei pentru a protesta împotriva detenţiei, ei au hrănit-o forţat. (Hrănirea forţată este folosită ca o formă de tortură.)

În 11 martie 2003, ea a fost transferată la închisoarea de femei Daxing din Beijing pentru mai multă persecuţie. Directorul celei de-a treia ramuri, Tian Fengqing, i-a cerut doamnei Dong să scrie o “scrisoare de recunoaştere a vinovăţiei”. Doamna Dong a stăruit că nu e greşit să practice Falun Gong şi a refuzat să scrie scrisoarea. Directorul Tian s-a înfuriat foarte tare şi l-a instruit pe paznicul Xi Xuehui că ei trebuie să atingă repede o “rată de transformare prosperă” pentru a-şi obţine primele. Trei femei-paznici din închisoare, au folosit în continuu diferite metode brutale de tortură asupra ei pentru a o forţa să renunte la Falun Gong. A murit din cauza torturii la ora 5:24 p.m. în data de 19 martie 2004, doar la opt zile de la transferul ei. Avea 28 de ani.

Părinţii doamnei Dong au făcut apel la Centrul Medical de Identificare din Beijing pentru a face o autopsie. S-a putut observa că picioarele îi erau grav afectate; pielea de sub genunchi era acoperită cu răni sângeroase care supurau; avea o gaură în cap; şi muşchiul de pe osul umărului drept era smuls. Rezultatele de laborator au dovedit că fusese torturată. Când părinţii ei le-au dat în judecată pe cele paznice de închisoare care o torturaseră, poliţia locală i-a ameninţat şi i-a forţat să retragă cazul. Părinţilor ei nu li s-a permis să ia legătura cu alţi practicanţi.

Autorităţile i-au ascuns ştirea morţii doamnei Dong logodnicului ei, şi pe ascuns l-au transferat la un lagăr de muncă din districtul Daxing. De atunci n-a mai fost nici o veste de la el. El încă speră să se reunească cu logodnica sa după eliberarea lui.

Doamna Li Yinping

În 4 iunie 2001, doamna Li Yinping vizita pur şi simplu casa unui coleg practicant din satul Majia al oraşului Shouguang, regiunea Weifang. Poliţia de la postul de poliţie Shouguang a venit să-i aresteze pe doamna Li şi pe toţi practicanţii care erau acolo. Au fost toţi reţinuţi la staţia de poliţie Sunji, deşi nu fusese adusă nici o acuzaţie criminală legitimă împotriva lor. Au fost forţati să stea afară ca să fie arşi de soarele arzător. Doamna Li a fost de asemenea interogată şi bătută. După aceea, poliţia a internat practicanţii, fără nici o procedură legală, în centrul de detenţie Shouguang.

În după-amiaza zilei de 6 iunie 2001, doamna Li, împreună cu ceilalţi practicanţi Falun Gong reţinuţi, au solicitat eliberarea necondiţionată. Poliţiştii au târât-o pe doamna Li pe coridor şi au bătut-o cu un baston de cauciuc. După ce au băut alcool, 5-6 poliţişti au început un alt rând de tortură. Ei i-au pălmuit faţa, i-au răsucit unul dintre braţe la spate, au apucat-o de păr şi i-au tras capul pe spate, au lovit-o pe tot corpul cu bastoane de cauciuc, şi au şocat-o cu bastoane electrice. Poliţiştii au dezbrăcat-o pe doamna Li de toate hainele pentru a-i cauza mai multă durere bătându-i pielea neprotejată. După ce au bătut-o pe doamna Li, poliţiştii au legat-o cu lanţuri de un scaun de fier, folosit ca un dispozitiv de tortură. După ce au luat o pauză, au urmat directorul centrului de detenţie, şeful de echipă Wang, şi alţi paznici, aceştia lovindu-i cu putere organele genitale cu bastoane electrice. Întregul corp îi tremura, şi i se învineţise şi înnegrise. Ea a suferit dureri crunte, şi şi-a pierdut cunoştinţa de mai multe ori. De fiecare dată, gărzile au readus-o la viaţă cu apă rece, astfel încât să o poată lovi cu putere din nou. Unul dintre ofiţeri a ameninţat-o că o violează şi că o omoară. Au continuat să o izbească cu bastoanele chiar după ce ea a început să scuipe sânge. Această tortură a durat timp de mai multe ore. Doamna Li a rămas înlănţuită de scaunul de fier, şi a continuat să vomite toată noaptea. Devreme în dimineaţa următoare, 7 iunie 2001, doamna Li şi-a pierdut cunoştinţa şi nu a putut fi detectat nici un puls. Cu toate acestea, poliţiştii nu ar fi dus-o totuşi la spital. În cele din urmă, ei au acceptat faptul că ea era pe moarte, astfel că poliţiştii în haine civile au dus-o la Spitalul Poporului din oraşul Shouguang, unde a murit în aceeaşi zi.

Când Falun Gong a fost interzis în iulie 1999, domnul Hu Qingyun le-a scris scrisori liderilor guvernului, în care descria cum Falun Gong i-a redat sănătatea. Ca rezultat, a fost arestat de două ori. Poliţia i-a cotrobăit prin casă şi i-a confiscat banii economisiţi, două acte de proprietate personale, şi obiectele de valoare personale. Poliţia l-a informat că nu va primi nici o chitanţă pentru averea sa.

“Practicanţii Falun Gong beneficiază de pe urma practicii şi cultivării lor. Ei înţeleg cum să fie oameni cu înalte standarde morale şi ce înseamnă să fii cu adevărat bun.”

Pentru că domnului Hu nu i s-a permis să practice Falun Gong în detenţie, a început să sângereze pe gură şi pe nas şi a făcut pete de sânge pe tot corpul. Şi-a pierdut cunoştinţa de două ori. Temându-se că va muri în centrul de detenţie, autorităţile locale l-au eliberat în 9 august 1999. Odată întors acasă, şi după ce a reînceput să practice Falun Gong, şi-a recăpătat sănătatea.

În august 1999, autorităţile locale au răspândit minciuna că boala domnului Hu fusese vindecată prin tratament în spital, nu practicând Falun Gong, şi au ponegrit Falun Gong. Domnul Hu a scris o scrisoare în care spunea adevărata sa poveste şi a publicat-o pe un website din străinătate în 19 februarie 2000. Ca urmare, a fost arestat în 21 aprilie 2000. După nouă luni în detenţie, la 10 ianuarie 2001, Tribunalul Regional Nr.1 din Nanchang l-a condamnat la şapte ani închisoare. Nu i s-a permis să practice Falun Gong. În timpul detenţiei, leucemia i-a reapărut, şi pe 22 martie 2001, a murit în spitalul închisorii din Jiangxi.

Scrisoarea lui Hu Qingyun către conducătorii Chinei

He Wanji şi Zhao Xiangzhong

Doamna Zhao Xiangzhong şi soţul ei, domnul He Wanji un poliţist foarte respectat din Secţia de Securitate a gării Xining din provincia Qinghai, trăiau în oraşul Xining şi amândoi practicau Falun Gong. Ca urmare a practicii, tumoarea pe creier a domnului He a dispărut. Văzând îmbunătăţirea sa remarcabilă, părinţii lui şi fratele său au început de asemenea să practice Falun Gong. După ce guvernul central a început persecuţia împotriva Falun Gong, soţia domnului He, doamna Zhao, a fost reţinută în lagărul de muncă de femei Qinghai de patru ori, datorită persistenţei sale în a practica Falun Gong.

În noiembrie 2002, în momentul celei de-a patra detenţii a doamnei Zhao, şase maşini de poliţie au înconjurat casa celor doi. Poliţia a arestat şi reţinut toţi membrii familiei timp de mai mult de 12 ore. Doamna Zhao a fost atunci trimisă în lagărul de muncă de femei Qinghai, unde a fost ţinută în detenţie în regim celular, bătută, şi forţată să doarmă pe o podea rece de beton. Când a fost elibetată, era paralizată de la mijloc în jos şi suferea de dureri crunte de piept. Era epuizată şi nu putea nici să mănânce, nici să bea. Doamna Zhao a rămas paralizată până când a murit pe 22 februarie 2003, la vârsta de 50 de ani.

Domnul He a suferit de asemenea persecuţie neîndurătoare pentru că a continuat să practice Falun Gong. El a fost trimis în lagărul de muncă Qinghai, unde tortura i-a cauzat răni la mijloc şi amorţeală în corp. În 30 decembrie 2002, Tribunalul Intermediar din oraşul Xining l-a condamnat la 17 ani de închisoare pentru că ajutase la difuzarea unor programe de televiziune care expuneau violările drepturilor omului suferite de practicanţii de Falun Gong în China. A fost apoi trimis la închisoarea Haomen din Haibeizhou, districtul Menyuan, unde a fost torturat până la moarte pe data de 28 mai 2003, la vârsta de 53 de ani.

Când familia domnului He i-a vâzut rămăşiţele, în corpul său erau găuri de ace, sângele ii ieşea pe nas, şi braţul drept îi era acoperit cu vânătăi negre şi albastre.

În timpul detenţiei celor doi şi chiar după moartea lor, autorităţile locale au pătruns în casa lor şi au jefuit-o de mai multe ori, confiscând banii şi bunurile gospodăreşti.

Fratele domnului He, domnul He Wanzhu, a fost de asemenea arestat în casa sa în timp ce se întâlnea cu alţi practicanţi Falun Gong. În timpul arestului, poliţia i-a scotocit casa şi i-a confiscat peste 6000 de yuani. El a fost apoi condamnat la trei ani de muncă forţată în lagărul de muncă Qinghai, unde a fost torturat şi i s-a dat mâncare otrăvită, provocându-i congestie la piept şi amorţeală a buzelor.

După moartea domnului He şi doamnei Zhao, bătrânul tată al domnului He a suferit de mâhnire îngrozitoare datorită morţii lor şi datorită torturii şi detenţiei celuilalt fiu al său în lagărul de muncă forţată. El a murit la 30 ianuarie 2004.

Întreaga familie a fost persecutată. Mama domnului He, în vârstă de 71 de ani, doamna Zhao Yulan, a fost reţinută în centrul de detenţie din districtul Huangzhong mai mult de 40 de zile în 2001, pentru că îi trimisese câteva materiale Falun Gong fiului ei, în timp ce era în lagărul de muncă. La miezul nopţii, în 12 mai 2004, nouă ofiţeri de la postul de poliţie al oraşului Xining şi de la postul de poliţie al districtului Huangzhong i-au spart casa şi au arestat-o. Ea este încă în detenţie.

În lagărul de muncă Longshan, doamna Gao Rongrong a fost bătută, lovită cu pumnii şi cu picioarele şi izbită cu un baston electric pentru că a refuzat să ponegrească Falun Gong. După ce, chipurile, a căzut de la un birou de la etajul al doilea, cei care o ţineau în captivitate au pretins că pielea arsă a rezultat de la abraziunea din timpul căderii.

Doamna Gao Rongrong

Doamna Gao Rongrong, în vârstă de 36 de ani, era angajată la oficiul de finanţe al Institutului de Arte Frumoase Luxun din oraşul Shenyang, provincia Liaoning. La începutul persecuţiei naţionale împotriva Falun Gong în 1999, doamna Gao era considerată ţintă a persecuţiei, astfel că patronul ei a concediat-o rapid.

În iulie 2003, doamna Gao a fost arestată şi trimisă în lagărul de muncă Longshan. La 22 martie 2004, când doamna Gao a refuzat să ponegrească Falun Gong, Tang Yubao, şeful delegat al celei de-a doua brigade din lagărul de muncă, a tras-o de la nivelul superior al priciului până pe podea. Apoi a apucat-o de gât şi a târât-o afară să o bată. Apoi câţiva paznici au dus-o pe doamna Gao în biroul de administraţie şi au legat-o cu cătuşe de o conductă de încălzire. Au lovit-o cu mâinile şi cu picioarele şi au izbit-o în continuu cu bastoane electrice pe cap, faţă, gât, mâini şi picioare, mai mult de o jumătate de oră. Directorul lagărului de muncă, Li Fengshi, i-a spus doamnei Gao: “Acesta este un loc despotic; altfel de ce să foloseşti cătuşe şi bastoane electrice aici? Nu cred că nu te putem manipula, Gao Rongrong.”

Altă dată, când doamna Gao a declarat: “Falun Dafa este bună”, Tang Yubao a plesnit-o peste cap. Ca rezultat, ea şi-a pierdut auzul la o ureche. Paznicii au forţat-o să lucreze 12 ore pe zi la muncă grea. Abuzurile şi tortura i-au afectat sănătatea. A suferit de dureri de ficat, dureri de stomac şi febră intermitentă. Îi era greaţă, vomita toată ziua, nu putea mânca, şi slăbea din ce în ce mai mult. Şeful primei brigade, Yue Jun, le-a ordonat prizonierilor s-o umilească pe doamna Gao tăindu-i părul în creştet până la pielea capului.

Când doamna Gao a declarat: “Falun Dafa este bună”, Tang Yubao a plesnit-o peste cap. Ca rezultat, ea şi-a pierdut auzul la o ureche.

În 7 mai 2004, Tang Yubao şi şeful grupului, Jiang Zhaohua, au dus-o pe doamna Gao într-un birou şi au legat-o din nou cu cătuşele de conducta de încălzire. Tang şi Jiang au izbit-o în continuu pe doamna Gao cu bastoane electrice timp de 6 sau 7 ore. Faţa doamnei Gao a rămas umflată, băşicată, carbonizată şi deformată de nerecunoscut. Părul îi era fixat de puroiul sângeros de pe pielea pârjolită. Umflarea uriaşă i-a redus ochii la doar nişte fante şi i-a strâmbat gura. Nici măcar locatarii nu o puteau recunoaşte.

În aceeaşi zi, doamna Gao, chipurile, a căzut de la fereastra biroului de la al doilea etaj. După ce a fost trimisă la spital, a fost diagnosticată cu două fracturi de bazin, piciorul stâng grav fracturat, şi un os crăpat în călcâiul drept. Datorită condiţiei sale fizice slăbite, spitalul nu a putut nici măcar să-i facă operaţie.

Ca să acopere tortura, lagărul de muncă Longshan şi Biroul Judecătoresc din oraşul Shenyang au minţit, spunând că plăgile de la şocurile electrice de pe faţa doamnei Gao erau doar julituri datorate căderii ei de la fereastra biroului.